M-a chemat Andrei la şpriţ. N-aş fi ieşit, dar am simţit în vocea lui că iar s-a certat cu nevastă-sa. Avea milogeala aia, deja ştiu că m-aşteaptă două ceasuri şi destule beri în care o să-mi povestească cum el nu face nimic, şi ea-i nebună.

I-am zis că ieşim, dar aici la bombă pe colţ, că aştept curierul să-mi aducă o baterie pentru telefon, şi să-l văd când trece. E nasol la bombă, că urlă toţi beţivanii, m-aşteptam să nu mai vrea, dar a zis că ne vedem în două minute. Grija lui de gălăgie, nu-l interesează decât să mă bombardeze cu probleme lui, care oricum sunt caraghioase şi nu mă interesează.

Limpăim din prima bere, şi văd că mă ia puţin pe ocolite, zice că l-a dat pe ăl mic la bazin, şi că e o antrenoare care arată super. Mă prefac c-o ştiu din vedere, şi-i spun că e bine la bazin pentru copil.
Nu mă plimbă mult prin materie, şi trece la miezul problemei: e convins că Denisa îl înşeală. Ridic o sprânceană de om mirat, şi arunc un „Hai, ba!”. Da, îl înşeală, din nou. De data asta cu ăla de la etajul doi care-a venit din Anglia săptămâna trecută. Sigur au vorbit pe Facebook sau ceva, şi-acum s-au întâlnit.

Nu ştiu ce să-i zic, dar Denisa lui nu-i chiar atracţia blocului. E ok ca femeie, dar nu cred că-i vreo partidă, mai ales că ăsta de care zice Andrei e un băiat de bani gata, face ceva şcoală la Londra, nu-l interesează vecina. E din părinţi buni, medici sau ceva, nici nu ştiu cum de-a ajuns la noi în bloc, probabil vreo moştenire sau ceva. Dar ce să fac, mă dau de acord cu nebunul:

– Nu ştiu, dar dacă tu crezi, nu zic, se poate.

– Şi începe să-mi aştearnă o poveste încâlcită şi dezlânată, cu Denisa care s-a epilat, cu băiatul ăsta care vorbeşte la telefon numai în faţa scării, aproape de geamul lor. Cum Denisa tot îl întreabă dacă mai merge la Dunăre cu mine, că are şi ea nevoie de câteva zile, şi chestii d-astea.

– Mă uit la el, mi-e milă de nărod. E transpirat, trage din berea aia cu nesaţ, parc-ar fi iubirea Denisei. Dar mi-e drag de el, tot timpul a fost un prieten bun. Zic să fac puţin mişto de el:

– Auzi bă, dar zi-mi şi mie: În toţi anii ăştia, ai fost gelos pe tot blocul, pe văru-tu, până şi pe administrator. La mine cum de nu te-ai gândit niciodată, eu de ce nu m-aş da la nevastă-ta?

Fraierul a lăsat privirea în jos.

– Hai bă, c-a venit curierul, mă duc. Vorbim

%d blogeri au apreciat: